Prima mare performanta la nivel de club a fotbalului romanesc a fost calificarea Universitatii Craiova in sezonul 1982-1983 pana in semifinalele Cupei UEFA, unde avea sa fie eliminata de Benfica Lisabona.
Mai jos vreau sa redau povestea victoriei din optimi impotriva celor de la Bordeaux, extrasa din cartea " Mingea, o copie a soarelui" scrisa de Gheorghe Nicolaescu.
Craiova, 8 decembrie, 1982. Wembley? Nu! Azteca? Nu! San Siro? Nu! Ne aflam pe "Centralul oltean", cu nimic mai prejos astazi, decat marile stadioane ale lumii prin entuziasmul tribunelor pline varf, prin ambianta vulcanica. Steaguri si stegulete, purtand culorile clubului craiovean, pancarte, baloane multicolore, gata sa-si ia zborul spre inaltimi, intreaga recuzita a marilor spectacole fotbalistice.
Si "piesa" a inceput! Pe scena inca verde in aceasta luna de iarna doar in filele calendarului, actori cunoscuti, purtand nume sonore: Giresse, Tresor, Tigana, Bracci, Lacombe, de o parte; Lung, Stefanescu, Ungureanu, Ticleanu, Balaci, Camataru, de cealalta, tricolori craioveni care n-au evoluat la mondialul spaniol, dar abia intorsi de la Florenta, unde au rezistat cu brio in fata proaspetilor campioni ai lumii. Tensiunea partidei cunoaste cote inalte. "Golul cel mai greu este cel cu care trebuie sa restabilim echilibrul, dupa mansa de la Bordeaux" apreciaza langa noi, batranul antrenor craiovean Nicolae Opris. In sfarsit dupa multe sarje pe ambele flancuri, si incercari de patrunderi frontale, Ticleanu deschide in minutul 39 drumul spre calificare.
Jean Philippe Rhetacker de la L'Equipe, nu isi trece in carnetul de insemnari 1-0, ci 1-1, scorul general al momentului, dupa 129 de minute ale dublei manse. Ii este teampa parca, sa-si vada echipa de suflet in dezavantaj, fie el si efemer. Mai avem in fata mai bine de o repriza. Din peste 40000 de piepturi se solicita 2-0, dar numai cei din teren stiu ce ar insemna sa atace descoperit. S-a scurs si jumatatea a doua a meciului fara niciun gol, cu toate ca ocazii au fost. Pulsul tribunelor urca, mereu tot mai aproape de limitele insuportabilului. mai ales din clipa in care arbitrul olandez J. Kaiser da semnalul prelungirilor. Tresor, Giresse et comp. au mai trecut Mundialul de anul acesta (cu RFG, la Sevilla) prin asemenea grele incercari. Fotbalistii lui Tica Otet si Nicolae Ivan strang puternic din dinti si intr-un ultim efort, continua disputa sub privirile zecilor de mii de suporteri si ale nenumaratilor telespectatori care stau ca pe jar. Cu totii isi doresc din tot sufletul golul,
marele gol al calificarii.
Imensele asteptari sunt rasplatite in minutul 101, cand la capatul unui slalom frontal, Gheorghita Geolgau inscrie golul mult asteptat. Universitatea Craiova s-a calificat in sferturile de finala ale Cupei UEFA si tribunele explodeaza cum n-au facut-o vreodata. Wembley? Nu! Azteca? Nu! San Siro? Nu! Ne aflam pe "Centralul oltean".
A fost o fila importanta in istoria fotbalului romanesc, practic Universitatea deschizand drumul echipelor romanesti catre performanta. Bordeaux la acea vreme, era una dintre cele mai puternice echipe din Franta, in anii urmatori reusind sa castige 3 titluri de campioana nationala. Antrenorul girondinilor era Aime-Jacquet, cel care avea sa castige in 1998 titlul de campion mondial cu nationala Frantei. Sa vedem cei 13 eroi craioveni care au evoluat in acea partida:
Lung- Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu- Ticleanu, Donose (58 Geolgau), Irimescu- Crisan (83 Cartu), Camataru, Balaci.
Sursa: Mingea, o copie a soarelui
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu