San Siro? Nu! "Centralul oltean"

      Prima mare performanta la nivel de club a fotbalului romanesc a fost calificarea Universitatii Craiova in sezonul 1982-1983 pana in semifinalele Cupei UEFA, unde avea sa fie eliminata de Benfica Lisabona. 

      Mai jos vreau sa redau povestea victoriei din optimi impotriva celor de la Bordeaux, extrasa din cartea " Mingea, o copie a soarelui" scrisa de Gheorghe Nicolaescu.
      Craiova, 8 decembrie, 1982. Wembley? Nu! Azteca? Nu! San Siro? Nu! Ne aflam pe "Centralul oltean", cu nimic mai prejos astazi, decat marile stadioane ale lumii prin entuziasmul tribunelor pline varf, prin ambianta vulcanica. Steaguri si stegulete, purtand culorile clubului craiovean, pancarte, baloane multicolore, gata sa-si ia zborul spre inaltimi, intreaga recuzita a marilor spectacole fotbalistice.
      Si "piesa" a inceput! Pe scena inca verde in aceasta luna de iarna doar in filele calendarului, actori cunoscuti, purtand nume sonore: Giresse, Tresor, Tigana, Bracci, Lacombe, de o parte; Lung, Stefanescu, Ungureanu, Ticleanu, Balaci, Camataru, de cealalta, tricolori craioveni care n-au evoluat la mondialul spaniol, dar abia intorsi de la Florenta, unde au rezistat cu brio in fata proaspetilor campioni ai lumii.  Tensiunea partidei cunoaste cote inalte. "Golul cel mai greu este cel cu care trebuie sa restabilim echilibrul, dupa mansa de la Bordeaux" apreciaza langa noi, batranul antrenor craiovean Nicolae Opris. In sfarsit dupa multe sarje pe ambele flancuri, si incercari de patrunderi frontale, Ticleanu deschide in minutul 39 drumul spre calificare.
      Jean Philippe Rhetacker de la L'Equipe, nu isi trece in carnetul de insemnari 1-0, ci 1-1, scorul general al momentului, dupa 129 de minute ale dublei manse. Ii este teampa parca, sa-si vada echipa de suflet in dezavantaj, fie el si efemer. Mai avem in fata mai bine de o repriza. Din peste 40000 de piepturi se solicita 2-0, dar numai cei din teren stiu ce ar insemna sa atace descoperit. S-a scurs si jumatatea a doua a meciului fara niciun gol, cu toate ca ocazii au fost. Pulsul tribunelor urca, mereu tot mai aproape de limitele insuportabilului. mai ales din clipa in care arbitrul olandez J. Kaiser da semnalul prelungirilor. Tresor, Giresse et comp. au mai trecut Mundialul de anul acesta (cu RFG, la Sevilla) prin asemenea grele incercari. Fotbalistii lui Tica Otet si Nicolae Ivan strang puternic din dinti si intr-un ultim efort, continua disputa sub privirile zecilor de mii de suporteri si ale nenumaratilor telespectatori care stau ca pe jar. Cu totii isi doresc din tot sufletul golul,
marele gol al calificarii.
      Imensele asteptari sunt rasplatite in minutul 101, cand la capatul unui slalom frontal, Gheorghita Geolgau inscrie golul mult asteptat. Universitatea Craiova s-a calificat in sferturile de finala ale Cupei UEFA si tribunele explodeaza cum n-au facut-o vreodata. Wembley? Nu! Azteca? Nu! San Siro? Nu! Ne aflam pe "Centralul oltean".

      A fost o fila importanta in istoria fotbalului romanesc, practic Universitatea deschizand drumul echipelor romanesti catre performanta. Bordeaux la acea vreme, era una dintre cele mai puternice echipe din Franta, in anii urmatori reusind sa castige 3 titluri de campioana nationala. Antrenorul girondinilor era Aime-Jacquet, cel care avea sa castige in 1998 titlul de campion mondial cu nationala Frantei. Sa vedem cei 13 eroi craioveni care au evoluat in acea partida:
      Lung- Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu- Ticleanu, Donose (58 Geolgau), Irimescu- Crisan (83 Cartu), Camataru, Balaci.

Sursa: Mingea, o copie a soarelui

Venus

      In ultimele zile a reaparut in ziarele din Romania numele Venus, asta dupa ce Steaua a incercat sa inregistreze la OSIM o stea cu opt colturi.

      Un oficial al echipe mai putin cunoscute Venus, a contestat dreptul Stelei de a folosi aceasta sigla. Dar sa vedem ce a insemnat aceasta echipa pentru fotbalul romanesc, fiind foarte probabil ca multi sa fi auzit doar datorita acestei intamplari de numele Venus. Personal cunosc acest nume de mai mult timp, din cartile citite despre fotbalul interbelic, carti in care i-am descoperit pe Iuliu Bodola, Lazar Sfera, Mircea David sau Stefan Dobay, precum si echipe ca Ripensia, Chinezul, CA Oradea sau Venus.
      ACS Venus Bucuresti a fost infiintata in anul 1915, iar partidele de pe teren propriu le disputa pe "Stadionul Venus". Culorile clubului erau negru-alb, iar jucatorilor acestei echipe li se mai spunea "Negrii din Splai" sau "Dracii Negrii". Palmaresul acestei echipe este unul de invidiat, 8 titluri de campioana cucerind Venus in perioada interbelica, dominand clar campionatul Romaniei in acea perioada. Primul titlu a fost castigat in anul 1920, urmand sa vina altele in anii 1921, 1929, 1932, 1934, 1937, 1939 si 1940. In Cupa Romaniei nu a reusit mari performante, avand doar o prezenta in finala din 1940, pierduta in fata Rapidului, formatie care domina aceasta competitie in perioada interbelica. Acea finala este celebra in istoria fotbalului romanesc, fiind nevoie de 4 partide pentru a se stabilii echipa invingatoare, in acele vremuri neexistand loviturile de la 11 m, iar primele 3 partide s-au terminat la egalitate. Rezultatele din acele infruntari au fost 2-2 in prima partida, apoi 4-4, 2-2 si in final 2-1 pentru Rapid Bucuresti. Amatorii de statistica pot gasi mai multe detalii aici.

      Venus este pe locul 3 intr-un clasament all-time al titlurilor de campiona, dupa Steaua si Dinamo, ramanand un nume sonor in istoria fotbalului romanesc.
      Acele performante nu au putut fii obtinute decat avand in componenta jucatori de mare valoare, iar Venus achizitiona in acele vremuri cam tot ce era mai de valoare in tara. Sa amintim cativa din jucatorii importanti care au evoluat in culorile negru-alb: Mircea David si Ion Lapusneanu (portari), Lazar Sfera, Gheorghe Albu (fundasi), Alfred Eisenbeisser, Augustin Juhasz, Ioan Lupas, Nicolae Gorgorin, Andrei Barbulescu (mijlocasi), Colea Valcov, Petea Valcov, Volodea Valcov (frati), Kostas Humis (grec), Iuliu Bodola (atacanti).
      Dupa anul 1948, odata cu abdicarea Regelui Mihai si influenta tot mai mare a comunistilor, Venus s-a stins din viata, desfintandu-se. Mai jos putem vedea cateva fotografii cu celebra Venus Bucuresti.

Minerii din Petrosani

      Minerii, asa li se spunea componentilor echipei Jiul Petrosani, formatie la care ma voi referi in  acest articol si care din pacate a disparut din prim planul fotbalului romanesc.

      Asa cum am spus-o in articolul Fotbal de la A la Z, vreau sa incep sa scriu cateva articole despre unele echipe de traditie, echipe iubite, echipe care odata au reprezentat ceva pe plaiurile mioritice. Iar in acest articol subiectul o sa fie reprezentanta fotbalului din Valea Jiului si a minerilor din acea zona, Jiul Petrosani.

      Echipa a luat fiinta in anul 1919 sub numele de Clubul Atletic al Minelor din Petrosani. Fondatorul si presedintele clubului a fost Ion Winklehner. De-a lungul timpului, formatia din Valea Jiului a purtat mai multe denumiri, Partizanul, Flacara, Minerul si Energia, iar din 1965 se va numi Jiul Petrosani, nume care este pastrat si in prezent.  Cea dintai aparitie pe prima scena a fotbalului romanesc, Divizia A , a fost in sezonul 1936-1937, Jiul ocupand la final locul 8 in grupa 1 (in acel sezon Divizia 1 a fost formata din doua grupe a cate 10 formatii), clasare in urma careia a retrogradat in Divizia B. Cea mai buna clasare din istoria clubului este un loc 3, reusit la finalul sezonului 1948-1949, in urma lui ICO Oradea si Rapid Bucuresti. Numele importante care au facut parte din acea echipa sunt Lica Panait, Costică Marinescu, Tudor Paraschiva, Pop IV, Ion Nicsa, Costică Morar, Oroszi, Mihai Nemeș, Dez Szilaghi, Tibi Bone, Andrei Roman sau Janos Balogh.

       Cea mai mare performanta pe plan intern, a fost insa castigarea Cupei Romaniei in anul 1974, scor 4-2 in fata Politehnicii Timisoara. Formatia petroseneana a reusit aceasta mare performanta avandu-l pe banca pe Traian Ivanescu si jucatorii Gabriel Ion - Ion Nițu, Gogu Tonca, Andrei Stocker, Adrian Dodu - Alexandru Nagy, Petre Libardi - Arpad Szucs, Gheorghe Mulțescu, Adalbert Rozsnyai, Mihai Stoichiță. Alte performante notabile sunt finala Cupei pierduta cu in fata Rapidului in 1972, scor 0-2 si locul 5 in Divizia A la capatul sezonului 1976-1977, din lot facand parte nume mari precum Augustin Deleanu, Ionel Augustin, Gheorghe Multescu sau Florea Dumitrache.

      Au urmat perioade nefaste in istoria clubului, cu oscilatii intre Divizia A si Divizia B, dupa care in anii 90" Miron Cozma, controversatul lider sindical, preia fraiele echipei si cu un proiect ambitios readuce echipa timp de doi ani pe prima scena, antrenorul minerilor fiind Lita Dumitru. In acei ani au trecut prin Valea Jiului si cativa jucatori de valoare, iar aici ma gandesc la un Leo Toader, Dan Neiconi, Fanel Tara, Vasile Matinca, Toni Sedecaru, Romulus Bealcu sau Tudorel Zamfirescu.

Ultima prezenta in Liga 1 a Jiului a fost in sezonul 2006-2007, in urma caruia a retrogradat, terminand campionatul pe ultimul loc al clasamentului. 

      Din pacate pentru fotbalul din Vale, a urmat o cadere libera, iar in acest moment Jiul se zbate in Liga a 4-a Hunedoara, unde se afla pe locul 8 la 12 puncte distanta de locul 1. Situatia care a dus la aceasta cadere se poate explica prin problemele financiare, probleme cu care se confrunta majoritatea echipelor din ligile inferiore si neimplicarea autoritatilor. Stadionul din Petrosani, unul dintre cele mai frumoase si mai mari din Romania in anii 80-90, a ajuns si el in paragina, iar ce se intampla acum cu fotbalul din Vale este cu adevarat dureros si nu se vad semne ca situatia s-ar putea redresa.

Fotbal de la A la Z

      Ieri, desi am mai avut aceasta carte in trecut, dar am ratacit-o, am reusit sa o achizitionez din nou de pe unul din site-urile cu anunturi de vanzari.

      Este vorba, dupa cum se vede in titlu de cartea "Fotbal de la A la Z", o carte absolut senzationala, care nu ar trebui sa-i lipseasca niciunui microbist roman. Cartea cuprinde toata istoria fotbalului romanesc, pana in anul 1984, intr-un mod foarte bine structurat, in peste 500 de pagini, printre ele numarandu-se si cateva seturi de poze de colectie.
      E adevarat, in zilele noastre gasim pe internet cam toate informatiile care sunt cuprinse in aceasta enciclopedie, dar raman la parerea ca cititul dintr-o carte este in continuare mult mai placut decat cel online. Am gasit multe poze si informatii despre echipe care au cam disparut din prim planul fotbalului romanesc, sau se zbat in ligiile inferioare, cum sunt Jiul Petrosani, FC Arges, FC Bihor, SC Bacau, UTA Arad, CSM Resita, FC Baia Mare, Olimpia Satu Mare, Progresul Bucuresti, Sportul Studentesc sau chiar despre multe echipe despre care unii nici nu stiu ca au existat vreodata, cum ar fi  Autobuzul Bucuresti, Soimii Sibiu, Aurul Brad, Vulturii Lugoj sau Dacia Orastie. Ma mai pot delecta citind si despre marile campioane de la inceputuri, Venus, Ripensia, Chinezul, Juventus Bucuresti sau Prahova Ploiesti. In ordine alfabetica ne sunt prezentati si toti jucatorii de valoare pe care i-a dat tara noastra, nefiind uitati jucatori precum Sfera, Baratki, Bodola, Dobay, David, Ion Bogdan, Bonyhadi, Titus Ozon sau Ion Alexandrescu.

       Desi pana acum am cam ocolit articolele in care sa vorbesc despre fotbalul romanesc, in viitor, inspirat fiind de aceasta carte, sper sa reusesc sa scriu si despre unele dintre echipele si jucatorii pomeniti mai sus.
      Iubitorilor de asemenea carti, tin sa le precizez ca inca se mai gasesc multe exemplare pe aceste site-uri (gen okazii, olx sau tocmai) si cu siguranta daca le vor achizitiona nu vor regreta, pretul mai ales fiind unul deloc mare. Alaturi de cartea prezentata mai sus, am mai cumparat si "Frumoasele noastre duminici", scrisa de maestrul Ioan Chirila, iar pe viitor am de gand sa continui sa caut si sa cumpar asemenea "comori".