Odata cu partida Brazilia-Venezuela 2-1 s-a incheiat faza grupelor de la Copa America. Pana acum nu am fost foarte impresionat de ce am vazut, poate si din cauza asteptarilor. In primul rand am fost putin dezamagit de atmosfera din tribune, stiindu-se ce spectacol fac suporterii echipelor de club de pe acest continent.
Din punct de vedere fotbalistic am fost usor dezamagit de favoritele Brazilia si Argentina, dar si de Columbia, careia personal ii acordam sanse importante la castigarea competitiei. Brazilia nu mai are nimic in comun cu stilul ofensiv si spectaculos prestat de aceasta nationala de-a lungul a 60-70 de ani. Nu sunt putini cei care o considera cea mai slaba nationala a Braziliei din istorie. Daca in trecut brazilienii erau maestrii ai atacului, in prezent dau senzatia ca nu mai sperie nicio aparare serioasa, singurii care mai seamana cu fantezistii din trecut fiind Neymar si poate Willian. Din pacate pentru spectacolul competitiei, Neymar a primit o suspendare de 4 etape in urma incidentelor de la partida cu Columbia si nu il vom mai vedea la aceasta competitie. Argentina nu m-a impresionat nici ea cu nimic, iar Messi, jucatorul de la care se astepta sa faca diferenta mi se pare obosit, apatic si fara chef. Sper sa ma insel, iar din sferturi incolo sa vedem un alt jucator. In schimb, Di Maria a incercat sa fie mintea limpede din ultima treime a terenului, iar Aguero killer-ul. Daca la Brazilia se poate vorbi si de lipsa de valoare, la Argentina am senzatia ca este si o problema de vestiar, de banca tehnica.
Tind sa cred ca Tata Martino nu este capabil sa gestioneze vestiarul, nu mi se pare deloc compatibil cu lotul plin de vedete al pumelor. Columbia cu o sumedenie de vedete mi-a dat impresia ca joaca fara orizont, fara o idee clara de joc, uneori chiar haotic. Desi au impresionat la mondialul din Brazilia, cu acelasi antrenor si in mare cu acelasi nucleu de baza, Columbia nu a mai fost aceeasi echipa la acest turneu, iar la ce am vazut in primele partide, cred ca doar hazardul o poate ajuta sa castige turneul.
La polul opus, as mentiona echipa tarii gazda, care si-a castigat grupa si se pregateste pentru sfertul cu Urugauy, partida in care porneste clar favorita si spun asta nu doar datorita faptului ca celestii nu au convins pana acum, dar si pentru ca Vidal et Co au avut o prestatie consistenta, reusind sa inscrie 10 goluri, mai mult decat Argentina si Brazilia la un loc. Mi-a placut mult linia de mijloc, unde pe langa Vidal, a stralucit si Valdivia, un veritabil conducator de joc. In atac Vargas si Sanchez pot pune probleme oricarei aparari prezente la aceasta Copa America. Daca vor trece de Uruguay, chilienii vor juca in semifinale cu Peru sau Bolivia, ceea ce poate insemna un drum aproape sigur spre finala. Avand in vedere ca este si tara gazda, dati-mi voie sa cred ca in ultimul act poate invinge pe oricare dintre cele 3 echipe care porneau favorite la inceputul intrecerii, Argentina, Brazilia si Columbia.
La final as mai mentiona un lucru de care am ramas putin surprins, anume organizarea defensiva a unor echipe la acest turneu. Nu de putine ori am vazut goluri, in care marcajul a fost aproape inexistent, marcatorii fiind de multe ori singuri pe o raza de 8-10 metri, lucru as putea spune nepermis la un asemenea nivel. Mai mult, unele dintre aceste faze au avut loc in urma unor lovituri libere, moment al jocului in care ai timp sa iti fixezi adversarul, sa formezi perechile de marcaj, in asa fel incat spatiile ramase sa fie cat mai mici. De aici trag si concluzia ca fotbalul din America de Sud a ramas tactic mult in urma Europei. Dovada si campioanele mondiale de la ultimele 3 editii, Italia, Spania si Germania.
Programul sferturilor de finala:
Chile - Uruguay
Bolivia - Peru
Argentina - Columbia
Brazilia- Paraguay
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu