Despre Barcelona se cam stia din tur, dupa acel 3-0 cu Bayern pe Nou Camp, insa nemtii au continuat sa spere si parca ne-au facut si pe noi, privitorii neutrii, sa credem ca vom avea o partida cu ceva emotii, in care orice e posibil. Nu a fost insa asa, iar Barcelona hotarase inca de la pauza soarta calificarii, cand conducea cu 2-1, iar Bayern aveam nevoie in acel moment de inca 5 goluri. Bavarezii au mai reusit asemenea ispravi, ne amintim partidele cu Roma, Sahtior si Porto, insa Barcelona e cu totul altceva. Au castigat pana la urma cu 3-2, dar impresia a fost ca Barcelona fiind cu sacii in caruta, a cam redus turatia motoarelor. Chiar daca in Bundesliga defileaza, mie Bayern mi-a lasat impresia, iar aici ma refer la perioada cu Pep Guardiola la timona, ca nu poate, nu are forta de a se bate cu granzii Europei. Imi vin in minte partidele cu City, Real Madrid, iar acum Barcelona. In schimb, daca ne uitam la traseul formatiei catalane, aceasta a depasit in acest sezon pe City in optimi, in sferturi a trecut lejer de PSG (e adevarat, francezii cu multi absenti in partida tur), iar in semifinale, a depasit-o mai usor decat era de asteptat pe Bayern.
Semifnala de aseara a fost in schimb mult mai diferita, un meci in care ne puteam astepta la absolut orice si nimeni nu cred ca avea o certitudine asupra echipei care va accede in finala. Aceasta senzatie am avut-o nu numai inaintea partidei, dar si in timpul acesteia, cand cele doua formatii au condus pe rand ostilitatile. Juventus a inceput bine, dar odata cu trecerea timpului s-a retras, iar Realul a inceput sa puna presiune, reusind sa deschida scorul dintr-un penalty transformat de Ronaldo. In acel moment fiind pe val si avand si publicul in spate, Real parea de neoprit, iar eu personal, ii vedeam deja calificati, chiar daca sincer nu imi doream sa vad un El Clasico si in finala Champions League. M-am inselat, iar de la cabine a iesit un Juventus mult mai hotarat, in timp ce Real Madrid mi s-a parut, mai ales dupa golul lui Morata de nerecunoscut. Un Morata, crescut de academia Realului si care a adus aminte fanilor blanco de dubla cu Monaco din 2004, cand Morientes, jucator imprumutat chiar de madrileni, a inscris de doua ori, cate un gol in fiecare mansa, contribuind astfel din plin la eliminarea echipei de care apartinea. Desi mai era nevoie de un singur gol pentru a trimite partida in prelungiri, iar timp mai era, Realul parea o echipa fara orizont, fara personalitate, iar cu trecerea timpului mi-a lasat senzatia ca se consoleaza cu gandul eliminarii, chiar daca sansele de a egala nu au lipsit, Bale ratand cea mai mare ocazie a gazdelor.
Daca imi spunea cineva in toamna ca Juventus va juca finala, ii ziceam ca e nebun, ca e un lucru aproape imposibil, altele fiind favoritele la startul competitiei. E adevarat, au avut si un culoar sa zicem favorabil, dar din dubla cu Real, Batrana Doamna a fost cea care a meritat sa se califice.
Ce va fi la Berlin, nu cred ca poate sa intuiasca cineva. La prima vedere Barcelona pare favorita, dar a mai pornit ea din aceasta postura si in finalele din 86 cu Steaua si 94 cu Milan, atunci cand Dream Team-ul lui Cruyff pierdea cu un neverosimil 0-4. O finala ramane o finala, iar intr-un asemenea meci nu cred ca mai exista favorita.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu