Subscribe:

Ads 468x60px

sâmbătă, 6 decembrie 2014

Singurul "Portar de Aur" din istoria fotbalului

      Manuel Neuer a fost nominalizat intre finalistii pentru castigarea Balonului de Aur. Insa cel despre care o sa scriu in acest articol nu este germanul, subiectul urmand a fi singurul portar din istorie care a reusit sa castige acest trofeu si anume Lev Yashin. Sa vedem cine a fost si cum s-a facut remarcat legendarul portar.


      Lev Yashin a fost singurul portar din istorie care a reusit sa castige Balonul de Aur, performanta reusita in anul 1963. Totodata este considerat de multi drept cel mai bun portar din istoria fotbalului (articol portari), fiind inclus si in echipa ideala a secolului XX. De Yashin se leaga si cele mai mari performante din istoria fotbalului din Rusia, legendarul portar aflandu-se intre buturi la castigarea titlului olimpic din 1956 si la castigarea Campionatului European din 1960, 2-1 in fata Iugoslaviei. A mai aparat poarta Uniunii Sovietice si la mondialele din 58, 62 si 66, la cel din urma reusind si cea mai buna performanta, calificarea in semifinale.


      Yashin a fost si cel care e reusit sa revolutioneze cu adevarat postul de portar. A fost primul portar care a inceput sa-si coordoneze fundasii, care a inceput sa iasa pe centrari, sa boxeze mingile, pana atunci portarii limitandu-se in a sta pe linia portii si a intervenii la suturile trimise de adversari. La un moment dat, intrebat despre secretul evolutiilor sale, acesta a dat un raspuns surprinzator:"O tigara pentru a-mi calma nervii si o tarie pentru a-mi incalzii muschii". De asemenea Lev Yashin are un numar impresionant de penalty-uri aparate, 150 la numar si a reusit sa mentina poarta neperforata in 270 de partide in intreaga sa cariera.


      Paianjenul negru asa cum a fost supranumit datorita echipamentului de culoare neagra si a paradelor sale, a decedat in anul 1990 la varsta de 60 de ani, ramanand pana in prezent singurul portar care a castigat trofeul care recompenseaza cel mai bun jucator al anului din fotbalul european.
   



luni, 1 decembrie 2014

"Lanterna" lui Klopp

      Borussia Dortmund a devenit "lanterna" in Bundesliga dupa infrangerea din deplasare cu Eintracht Frankfurt.



      Jurgen Klopp a declarat ca nu se gandeste sa plece si ca poate redresa situatia: "Este vina mea pentru ca echipa a ajuns acolo, insa consider ca pot repara situatia. Eu nu plec, decat daca se gaseste altul sa faca treaba mai buna ca mine". Cu siguranta cea mai buna solutie pentru Borussia este ramanerea pe banca a lui Klopp. Sa nu uitam totusi ca Borussia este calificata in primavara UCL, lucru reusit tot cu Klopp, nu cu altcineva. Tot cu Klopp, Borussia a mai castigat si 5 trofee interne si a reusit o calificare in finala UCL.
      Cauzele care au dus la aceasta situatie pot fi multiple. Accidentarile, mai ales cea a lui Reus, plecarile de jucatori din ultimul timp, supra solicitarea fizica din ultimii ani, autosuficienta unor jucatori dupa ce au reusit cateva performante la care putini se asteptau. Toate acestea te pot trage in jos, insa ce este curios, in competitia europeana Borussia a avut prestatii foarte bune, iar in campionat a ajuns pe ultimul loc. Probabil si motivarea este alta, iar acest lucru trebuie rezolvat tot de Klopp.


      Personal, cred ca Jurgen va reusi sa scoata echipa din acea zona, cu siguranta are "lanterna" cu care poate face lumina in jocul Borussiei si va evada din subsolul clasamentului. Daca ne uitam in ierarhia din Bundesliga, putem vedea ca distanta de locul 4, pozitie care duce la barajul pentru UCL este de 10 puncte, ceea ce pentru o formatie cum e Borussia nu e ceva imposibil de recuperat. Totusi, urcusul trebuie inceput cat mai repede, iar prima treapta se numeste Hoffenheim, formatie pe care elevii lui Klopp o vor primii etapa viitoare la Dortmund. O buna oportunitate pentru a arata ca sezonul poate fi salvat.


sâmbătă, 29 noiembrie 2014

FC Barcelona implineste 115 ani de la infiintare

      FC Barcelona implineste astazi 115 ani de la infiintare, perioada in care a facut istorie in fotbalul european.


      Barcelona este una dintre cele mai titrate echipe de fotbal din istoria fotbalului mondial. A luat fiinta pe data de 29 noiembrie, 1899 la initiativa lui Joan Gamper. De-a lungul timpului a reusit sa castige 80 de trofee interne si internationale, avand in palmares 22 de titluri de campioana in Spania, 26 Cupe ale Regelui, 11 Supercupe ale Spaniei, 4 Ligi ale Campionilor, 4 Cupa Cupelor, 3 Cupe UEFA (actuala Europa League) si doua Mondiale a Cluburilor. Sa mai adaugam aici si faptul ca a mai disputat si o multitudine de finale europene.
      De-a lungul istoriei, in tricoul blau-grana au evoluat nenumarati jucatori de mare valoare, iar daca ar fi sa-i enumar pe toti, lista ar fi foarte lunga. De aceea o sa ii pomenesc pe cei mai importanti dintre ei, dar mai ales pe cei care si-au pus amprenata pe istoria clubului catalan: Laszlo Kubala, Luis Suarez (a nu se confunda cu actualul Suarez), Sandor Kocsis, Zoltan Czibor, Joahn Cruyff, Diego Maradona, Bernd Schuster, Gary Lineker, Andoni Zubizarreta, Michael Laudrup, Ronald Koeman, Hristo Stoichkov, Romario, Guardiola, Ronaldo, Luis Figo, Gheorghe Popescu, Rivaldo, Ronaldinho, Deco, Eto'o, Puyol Xavi, Iniesta, Victor Valdes, Henry, David Villa, Pique, Dani Alves, Ibrahimovic, Lionel Messi.
      Barcelona a avut si pe banca cativa antrenori de renume in fotbalul mondial. Cele mai importante nume care au antrenat pe Nou Camp ar fi Helenio Herrera, Rinus Michaels, Udo Lattek, Cesar Luis Menotti, Terry Venables, Luis Aragones, Johan Cruyff, Bobby Robson, Louis Van Gaal, Radomir Antici, Frank Rijkaard, Josep Guardiola si Tito Vilanova.
      El Clasico este partida care paralizeaza intreaga planeta, iar Barcelona isi intalneste marea rivala Real Madrid. Rivalitatea intre cele doua formatii s-a accentuat in ultimii ani, cand pe banca celor doua formatii au stat Pep Guardiola si Jose Mourinho, dar si din cauza luptei din teren intre Lionel Messi si Cristiano Ronaldo.
      Stadionul pe care isi disputa Barcelona partidele de pe teren propriu se numeste Nou Camp, are o capacitate de peste 99000 de locuri si este cel mai mare stadion din Europa. Sa vedem mai jos si cateva poze legate de istoria Barcelonei:
















joi, 27 noiembrie 2014

Xavi langa Giggs

      Xavi l-a egalat pe Giggs la numarul de prezente in cea mai importanta competitie inter-cluburi.

      Spaniolul Xavi Hernandez a bifat in partida de marti din Cipru, prezenta cu numarul 151 in UEFA Champion League, egalandu-l astfel pe fostul jucator al lui Manchester United, Ryan Giggs. Xavi a debutat in UCL chiar pe Old Trafford intr-un meci in care Barcelona si Manchester United au remizat, 3-3, pe antrenorul catalanilor la acel meci fiind Luis Van Gaal. Giggs a declarat despre Xavi "Pentru mine Xavi este ca un jucător de șah care este întotdeauna cu două sau trei mutări în fața celorlalți. Este unul dintre cei mai buni jucători din istorie și evoluează într-una din cele mai bune echipe din lume" . Avand in vedere ca Xavi cu siguranta va mai juca la Barcelona pana la finalul acestui an sau poate chiar pana la finalul sezonului competitional, sansele ca el sa-l depaseasca pe galez, sunt foarte mari.

     Xavi este totodata si cel mai titrat fotbalist spaniol din istorie, avand in total 25 de trofee, 22 cu Barcelona (un alt record) si 3 cu nationala Spaniei. Sa vedem si un video cu valorosul fotbalist catalan.





joi, 20 noiembrie 2014

Minerii din Petrosani


      Minerii, asa li se spunea componentilor echipei Jiul Petrosani, formatie la care ma voi referi in  acest articol si care din pacate a disparut din prim planul fotbalului romanesc.



      Asa cum am spus-o in articolul Fotbal de la A la Z, vreau sa incep sa scriu cateva articole despre unele echipe de traditie, echipe iubite, echipe care odata au reprezentat ceva pe plaiurile mioritice. Iar in acest articol subiectul o sa fie reprezentanta fotbalului din Valea Jiului si a minerilor din acea zona, Jiul Petrosani.
      Echipa a luat fiinta in anul 1919 sub numele de Clubul Atletic al Minelor din Petrosani. Fondatorul si presedintele clubului a fost Ion Winklehner. De-a lungul timpului, formatia din Valea Jiului a purtat mai multe denumiri, Partizanul, Flacara, Minerul si Energia, iar din 1965 se va numi Jiul Petrosani, nume care este pastrat si in prezent.  Cea dintai aparitie pe prima scena a fotbalului romanesc, Divizia A , a fost in sezonul 1936-1937, Jiul ocupand la final locul 8 in grupa 1 (in acel sezon Divizia 1 a fost formata din doua grupe a cate 10 formatii), clasare in urma careia a retrogradat in Divizia B. Cea mai buna clasare din istoria clubului este un loc 3, reusit la finalul sezonului 1948-1949, in urma lui ICO Oradea si Rapid Bucuresti. Numele importante care au facut parte din acea echipa sunt Lica Panait, Costică Marinescu, Tudor Paraschiva, Pop IV, Ion Nicsa, Costică Morar, Oroszi, Mihai Nemeș, Dez Szilaghi, Tibi Bone, Andrei Roman sau Janos Balogh.

       Cea mai mare performanta pe plan intern, a fost insa castigarea Cupei Romaniei in anul 1974, scor 4-2 in fata Politehnicii Timisoara. Formatia petroseneana a reusit aceasta mare performanta avandu-l pe banca pe Traian Ivanescu si jucatorii Gabriel Ion - Ion Nițu, Gogu Tonca, Andrei Stocker, Adrian Dodu - Alexandru Nagy, Petre Libardi - Arpad Szucs, Gheorghe Mulțescu, Adalbert Rozsnyai, Mihai Stoichiță. Alte performante notabile sunt finala Cupei pierduta cu in fata Rapidului in 1972, scor 0-2 si locul 5 in Divizia A la capatul sezonului 1976-1977, din lot facand parte nume mari precum Augustin Deleanu, Ionel Augustin, Gheorghe Multescu sau Florea Dumitrache.

      Au urmat perioade nefaste in istoria clubului, cu oscilatii intre Divizia A si Divizia B, dupa care in anii 90" Miron Cozma, controversatul lider sindical, preia fraiele echipei si cu un proiect ambitios readuce echipa timp de doi ani pe prima scena, antrenorul minerilor fiind Lita Dumitru. In acei ani au trecut prin Valea Jiului si cativa jucatori de valoare, iar aici ma gandesc la un Leo Toader, Dan Neiconi, Fanel Tara, Vasile Matinca, Toni Sedecaru, Romulus Bealcu sau Tudorel Zamfirescu.

Ultima prezenta in Liga 1 a Jiului a fost in sezonul 2006-2007, in urma caruia a retrogradat, terminand campionatul pe ultimul loc al clasamentului. 

      Din pacate pentru fotbalul din Vale, a urmat o cadere libera, iar in acest moment Jiul se zbate in Liga a 4-a Hunedoara, unde se afla pe locul 8 la 12 puncte distanta de locul 1. Situatia care a dus la aceasta cadere se poate explica prin problemele financiare, probleme cu care se confrunta majoritatea echipelor din ligile inferiore si neimplicarea autoritatilor. Stadionul din Petrosani, unul dintre cele mai frumoase si mai mari din Romania in anii 80-90, a ajuns si el in paragina, iar ce se intampla acum cu fotbalul din Vale este cu adevarat dureros si nu se vad semne ca situatia s-ar putea redresa.


duminică, 16 noiembrie 2014

Fotbal de la A la Z


      Ieri, desi am mai avut aceasta carte in trecut, dar am ratacit-o, am reusit sa o achizitionez din nou de pe unul din site-urile cu anunturi de vanzari.



      Este vorba, dupa cum se vede in titlu de cartea "Fotbal de la A la Z", o carte absolut senzationala, care nu ar trebui sa-i lipseasca niciunui microbist roman. Cartea cuprinde toata istoria fotbalului romanesc, pana in anul 1984, intr-un mod foarte bine structurat, in peste 500 de pagini, printre ele numarandu-se si cateva seturi de poze de colectie.
      E adevarat, in zilele noastre gasim pe internet cam toate informatiile care sunt cuprinse in aceasta enciclopedie, dar raman la parerea ca cititul dintr-o carte este in continuare mult mai placut decat cel online. Am gasit multe poze si informatii despre echipe care au cam disparut din prim planul fotbalului romanesc, sau se zbat in ligiile inferioare, cum sunt Jiul Petrosani, FC Arges, FC Bihor, SC Bacau, UTA Arad, CSM Resita, FC Baia Mare, Olimpia Satu Mare, Progresul Bucuresti, Sportul Studentesc sau chiar despre multe echipe despre care unii nici nu stiu ca au existat vreodata, cum ar fi  Autobuzul Bucuresti, Soimii Sibiu, Aurul Brad, Vulturii Lugoj sau Dacia Orastie. Ma mai pot delecta citind si despre marile campioane de la inceputuri, Venus, Ripensia, Chinezul, Juventus Bucuresti sau Prahova Ploiesti. In ordine alfabetica ne sunt prezentati si toti jucatorii de valoare pe care i-a dat tara noastra, nefiind uitati jucatori precum Sfera, Baratki, Bodola, Dobay, David, Ion Bogdan, Bonyhadi, Titus Ozon sau Ion Alexandrescu.

       Desi pana acum am cam ocolit articolele in care sa vorbesc despre fotbalul romanesc, in viitor, inspirat fiind de aceasta carte, sper sa reusesc sa scriu si despre unele dintre echipele si jucatorii pomeniti mai sus.
      Iubitorilor de asemenea carti, tin sa le precizez ca inca se mai gasesc multe exemplare pe aceste site-uri (gen okazii, olx sau tocmai) si cu siguranta daca le vor achizitiona nu vor regreta, pretul mai ales fiind unul deloc mare. Alaturi de cartea prezentata mai sus, am mai cumparat si "Frumoasele noastre duminici", scrisa de maestrul Ioan Chirila, iar pe viitor am de gand sa continui sa caut si sa cumpar asemenea "comori".




duminică, 9 noiembrie 2014

Batalia Borusiilor

      Astazi se da in Bundesliga batalia Borusiilor, unul dintre derby-urile istorice ale Bundesligii.


      Fata in fata pe Signal Iduna Park vor fi Borussia Dortmund si Borussia Monchengladbach, echipe cu situatii de clasament total opuse, gazdele se afla pe ultimul loc, cu un meci mai putin disputat (cel de astazi), in timp ce oaspetii se afla pe locul 3 la egalitate de puncte cu ocupanta pozitiei secunde, Wolfsburg. Dortmund are in acest moment 5 infrangeri consecutive, iar aceasta partida poate fi un restart pentru elevii lui Klopp. In schimb Gladbach, este neinvinsa in cele 18 partide disputate in acest sezon in toate competitiile.
     Greu de inteles aceste rezultate din campionat, pentru ca in UCL Dortmund a reusit victorii pe linie in cele 4 partide disputate pana acum, avand un golaveraj de 13-1. Poate motivatia, poate importanta competitiei, poate adversarii, cert este ca abordarea partidelor este diferita, iar aceasta poate fi una dintre cauzele prapastiei dintre cele doua competitii. Partida de astazi este foarte importanta, un nou esec nu numai ca va adanci criza, dar va periclita serios sansele Borussiei de a mai prinde un loc european, mai ales daca vorbim de UCL, in cazul unei infrangeri, distanta fata de locul 4 fiind de 12 puncte dupa 11 etape.



      De cealalta parte, Gladbach trece printr-o forma excelenta, iar sansele ca elevii lui Favre sa obtina un rezultat pozitiv sunt reale. Fara infrangere in acest sezon, constanta in rezultate Gladbach va fi o nuca greu de spart, nici Bayern-ul lui Guardiola nereusind sa treaca de formatia lui Favre.
      Una peste alta pot spune ca este o partida deschisa oricarui rezultat, Dortmund dupa parerea mea, in acest moment poate castiga cu oricine, dar si poate pierde cu oricine. Sa vedem si formatiile pe care cei doi tehnicieni e posibil sa le trimita in teren:




Dortmund: Weidenfeller - Piszczek, Subotic, Sokratis, Durm - S. Bender, Kehl - H. Mkhitaryan, Kagawa, Reus - Aubameyang

Gladbach: Sommer - Korb, Jantschke, Stranzl, Wendt - Kramer, Nordtveit - Hahn, Herrmann - Raffael, M. Kruse

sâmbătă, 30 august 2014

Serie A, avancronica sezonului

      Astazi va incepe un nou sezon de Serie A, unul care speram sa fie specatculos, dar sa fie mai strans decat cel de anul trecut, cand Juve a castigat detasat campionatul, desi la un moment dat Roma si Napoli pareau ca pot pune probleme.


      Prima echipa la care vreau sa fac referire este bineinteles campioana Juventus. Cea mai importanta miscare a bianco-nerri-lor este aducerea lui Allegri in locul lui Antonio Conte. Ramane de vazut daca va fi si o miscare buna sau nu, dar stim cu siguranta ca va fi importanta in ceea ce priveste jocul lui Juventus, pentru ca Allegri este un antrenor total diferit de Conte, ca filozofie, ca stil de joc, ca asezare in teren, iar acest lucru va aduce multe schimbari in jocul campionilor. Daca va schimba in mai bine jocul lui Juve ramane de vazut, cert este ca Allegri va avea nevoie de timp ca sa puna la punct si sa implementeze filozofia sa.
      Din punct de vedere al transferurilor, Juventus s-a miscat binisor, dar nu cum ne asteptam. Dupa rateurile din Europa din sezonul precedent, personal ma asteptam la niste nume mai sonore, insa pana in acest moment cele mai importante nume aduse la Torino sunt Moratta, Evra si Romulo, insa ce este mai important, este pastrarea lui Vidal, multa lume vazand iminenta plecarea chilianului, dorit de multe cluburi importante din Europa.

      AS Roma s-a intarit destul de serios, Cole, Keita, Itturbe, Manolas fiind cateva din numele importante aduse de Rudy Garcia pe Olimpico. Un alt atu in lupta cu Juventus este pastrarea lui Pjanic, unul dintre cei mai buni jucatori din sezonul precedent. Ramanerea lui Garcia pe banca este foarte importanta, francezul avand ocazia sa-si continue munca inceputa, Roma avand un joc consistent de la venirea sa, iar faptul ca se va continua si in al doilea sezon aceasta colaborare nu poate fi decat un mare plus in jocul Romei. Un minus ar putea consta in schimbarile din linia defensiva si mai ales plecarea lui Benatia la Bayern Munchen. Cred ca Roma va pune mari probleme lui Juventus in acest sezon, iar cand spun asta ma bazez mai ales pe faptul ca Roma a ramas cu acelasi antrenor pe banca, in timp ce pe banca campionilor a venit un antrenor nou, cu o gandire total diferita despre fotbal fata de predecesorul sau. Ramane de vazut cum se va descurca Roma cu lupta pe mai multe fronturi, sezonul acesta fiind calificata si in grupele Champion League si va fi nevoita sa dea piept in grupa cu doua forte ale fotbalului mondial, Bayern Munchen si Manchester City.

      O alta echipa care poate pune probleme si se poate implica in lupta pentru titlu este Napoli, insa mie personal nu mi se mai pare la fel de puternica cum a fost sezonul trecut, nici transferurile facute nefiind la fel de importante ca cele din vare trecuta. Michu si De Guzman par a fi singurele transferuri importante facute de napoletani. De vazut cum va trece si peste eliminarea din Champions League, socul fiind destul de mare din moment ce Napoli parea favorita certa in fata lui Bilbao.

      Pe langa cele 3 echipe care au terminat sezonul trecut pe podium, se mai pot implica in lupta si Inter Milano, AC Milan si Fiorentina, nu neaparat in aceasta ordine. Ca sa-mi spun o parere personala, tind sa cred ca una dintre cele 3 va termina acest sezon pe podium, luand locul lui Napoli, care pare intr-un regres fata de sezonul trecut. Mi se par interesante transferurile facute de cele doua cluburi din Milano, Inter intarindu-se prin aducerea lui Vidic, Osvaldo, M'Vila sau Medel, in timp ce la AC Milan mi se par foarte bune miscarile facute prin aducerea lui Lopez in poarta, Menez, Alex, Rami, Armero, dar mai ales imprumutul lui Torres de la Chelsea, jucator care cu siguranta nu si-a spus inca ultimul cuvant in fotbalul mare.

      Sa vedem programul primei etape din Serie A, in care capul de afis pare sa fie Roma-Fiorentina, dar vor fi foarte interesante si partidele AC Milan-Lazio sau Torino-Inter.


duminică, 6 iulie 2014

Brazilia - Germania si Argentina - Olanda in semifinale

      S-au incheiat sferturile de la World Cup, iar echipele calificate mai departe sunt Brazilia, Argentina, Germania si Olanda. Au plecat acasa Columbia, Belgia, Franta si Costa Rica.


      Daca in grupe am avut nenumarate surprize, iar in optimi am avut meciuri la care nu ne-am fi asteptat, iata ca in semifinale vom avea 4 forte ale fotbalului mondial. In mare cam toata lumea se astepta la aceste echipe in careul de asi, poate cu exceptia Olandei, in locul careia multi au vazut-o pe Spania. Partidele din sferturi au plictisit pe alocuri, miza fiind deja mare in aceasta faza si nimeni nu a mai vrut sa riste, prudenta fiind cuvantul de ordine in toate cele 4 meciuri. Poate doar Olanda ne-a oferit un meci cat decat mai spectaculos, in repriza secunda si in prelungiri avand ocazii bune de a marca, insa tot nu am avut parte de goluri, scorul dupa 120 de minute fiind 0-0. Personal am fost usor dezamagit de partida Germania - Franta, poate si din auza asteptarilor prea mari de la aceasta partida. Din echipele ramase in cursa niciuna nu m-a impresionat, niciuna nu mi se pare peste restul competitoarelor, sau sa merite cu prisosinta sa castige trofeul suprem. Asta din ce am vazut pana acum. Mai au insa doua meciuri la dispozitie sa arate ce pot.

      Olanda si Germania au inceput ca din tun, reusind victorii de senzatie in primul lor meci la mondial, insa pe parcurs nu au mai aratat constanta si au fost momente in care nu au mai semanat cu echipele pe care le-am vazut la debut. Olanda a castigat la pas grupa, e adevarat, dar in optimi s-a chinuit cu Mexic, iar in sferturi a trecut de Costa Rica doar la loviturile de la 11m. Argentina nu m-a convins deloc pana acum, iar daca joaca si in semifinale la fel, nu cred ca va reusi ce viseaza de 24 de ani si anume accederea in ultimul act al competitiei. Messi, jucatorul de la care se asteapta atat de mult, nu mai e cel pe care il cunoastem, parca nu mai joaca din placere, de multe ori am impresia ca este bagat cu forta in teren, parca ar juca din obligatie. Brazilia, o echipa altadata plina de fantezie, de jucatori care faceau spectacol, a ajuns acum sa se bazeze pe aparare si mai putin pe atac. O echipa de nerecunoscut din punct de vedere ofensiv, neinspirata in ultimii 30 de metri, dovada golurile din meciul cu Columbia, care au fost marcate din faze fixe de fundasii centrali.

      In aceste conditii, Olanda mi se pare cu putin peste celelalte, avand pe banca un antrenor cu experienta si intotdeauna foarte inspirat, dovada schimbarea de portari din meciul cu Costa Rica. Robben trece si el printr-o forma foarte buna, iar in semifinala cu Argentina eu personal o vad pe Olanda favorita, de fapt in acest moment vad Olanda favorita la castigarea trofeului. Asta in cazul in care nu mai are ghinionul din celelalte 3 finale jucate si pierdute.



luni, 16 iunie 2014

Argentina invinge, dar nu convinge

      Argentina a invins Bosnia, dar a trait periculos ultimele minute, desi a condus cu 2-0.


      Toata lumea a asteptat sa vada la treaba Argentina lui Messi. Personal am asteptat si eu mult aceasta partida, fiind un simpatizant al argentinienilor de ceva timp, de pe vremea cand din echipa faceau parte Maradona, Valdano, Burruchaga, Caniggia, iar mai apoi Battistuta, Balbo, Ortega, Simeone si in fine generatia lui Crespo, Lopez, Veron sau Riquelme. 
       Speram sa vad o echipa a Argentinei care va castiga partida fara sa aiba mari emotii, desi in sinea mea stiam ca va fi un meci dificil. Si a fost destul de dificil chiar daca pumele au deschis repede scorul, dupa un autogol al bosniecilor. Din acel moment parea ca totul devine mai usor, insa nu a fost asa, iar Argentina a avut reale probleme cu elevii lui Susic. Acestia au iesit la joc si au controlat prima repriza avand si cateva bune ocazii de a marca. Cand vezi asezarea Argentinei, acel 3-5-2 (pe faza defnsiva 5-3-2) trimis aseara in teren de Sabella, iti inchipui o formatie puternica, cu un mijloc puternic, cu un ax central puternic si extrem de ofensiva. Poate gresesc, dar mie tocmai mijlocul mi s-a parut foarte slab. Din cei cinci Rojo si Zabaleta si-au vazut cum era si normal de flancuri. Au ramas cei trei mijlocasi centrali, Di Maria, Mascherano si Maxi Rodriguez, din care, parerea mea personala este ca doar Mascherano este potrivit acelui post. Di Maria si Rodriguez sunt mult mai ofensivi, sunt jucatori de creatie. Deci mijlocul pumelor a cam stat intr-un singur jucator. Poate asa a gandit Sabella jocul, dorind sa joace mai ofensiv, dar dupa parerea mea, Argentina a pierdut clar mijlocul terenului si s-a vazut ca Bosnia a inceput sa-si creeze ocazii bune, avand la mijloc jucatori creativi, care pot crea oricand pericol. Spre fericirea fanilor argentinieni, Messi a reusit sa inscrie golul de 2-0 si sa linisteasca apele, intr-un moment in care lucrurile nu evoluau foarte bine pentru echipa sa. Chiar si asa pumele au trait periculos finalul partidei, dupa golul de 1-2 reusit de Ibisevic in min 84.



      Despre Messi, nu prea stiu ce sa spun sau ce sa cred. In primul rand cred ca este o mare presiune pe umerii, toata lumea asteptand de la el sa-si poarte echipa spre marea finala, insa cred ca ii va fi greu sa realizeze acest lucru. L-am vazut aseara incercand foarte multe, dar tocmai din dorinta de a reusi, a pierdut multe mingi, a dat multe pase gresite si a exagerat foarte mult cu driblingurile, in situatii in care ar fi avut alte solutii de rezolvare a fazei. E adevarat, a reusit un gol superb, dar la cum a jucat el si intreaga echipa, imi e greu sa cred ca Argentina va ajunge in careul de asi a acestui mondial. Felul in care s-a bucurat dupa golul marcat, a aratat faptul ca joaca sub presiune, cu o usoara stare de nervozitate, iar acest lucru ar putea dauna evolutilor sale.


     
       Chiar si cu un Messi in mare forma, cred ca Argentinei ii va fi greu sa triumfe, daca judecam dupa jocul etalat aseara. In opinia mea, Argentinei ii lipseste ceva la mijlocul terenului, linia de mijloc a pumelor, fiind greu de comparat, de exemplu cu cea a Italiei, Germaniei, Olandei sau Spaniei. Nu are la mijloc jucatori care sa dea siguranta, sa castige mingi, sa recupere (gen De Rossi, Alonso, Khedira,Veratti) si nici genii care sa creeze superioritate, sau sa dea pase geniale (gen Pirlo, Iniesta, Sneijder sau Ozil), poate cu exceptia lui Di Maria, care insa nu are constanta in joc. Acestea sunt motivele pentru care nu cred ca Argentina va reusi sa trimfe la acest mondial, unde as mai adauga si un minus la linia de aparare, care avand in fata o ofensiva puternica, cred ca va avea reale probleme.




duminică, 15 iunie 2014

Italia invinge Anglia cu 2-1

      Italia a invins Anglia intr-o alta "finala" din faza grupelor.


      Squadra Azzura a debutat cu dreptul reusind sa invinga Anglia, dupa una dintre cele mai bune partide ale mondialului. Italienii au abordat partida intr-un mod ofensiv, surprinzand pe toata lumea. Desi cu Prandelli Italia joaca mai deschis decat cu alti antrenori, totusi in aceasta partida ma asteptam ca albastrii sa faca un joc de asteptare si sa se multumeasca cu un rezultat de egalitate, mai ales dupa infrangerea Uruguay-ului. Nu a fost asa si Italia s-a instalat in terenul advers, insa fara sa se arunce haotic in atac, ci pasand mult si asteptand bresa in sistemul defensiv al englezilor. De partea cealalta, desi Hodgson a trimis in teren 4 jucatori cu profil foarte ofensiv, Wellbeck, Rooney, Sterling si Sturridge, Anglia a stat destul de retrasa in prima parte a meciului. Ocaziile au aparut la amandoua porti, insa cea care a inscris prima, conform cursului jocului, a fost Italia, printr-un sut excelent in diagonala a lui Marchisio, dupa o minge lasata genial de Pirlo. Englezii au reactionat repede si au egalat prin Sturridge, dupa o excelenta centrare a lui Rooney. Dupa golul primit Italia s-a instalat din nou la carma partidei si pana la pauza au mai ratat cateva bune ocazii de a marca prin Balotelli si Marchisio. La pauza se intra la cabine la egalitate, Italia controland dupa parerea meaprima repriza si datorita avantajului de la mijlocul terenului, unde Gerrard-Henderson nu a putut face fata densitatii create de Verratti-Pirlo-Marchisio, iar in spatele lor De Rossi care incerca sa asigure spatele celor trei.

      Repriza secunda incepe cam la fel cum s-a terminat prima, iar italienii inscriu din nou prin Balotelli. De aceasta data Italia a fost mult mai atenta si mai concentrata decat a fost dupa primul gol, cand a fost repede egalata si a reusit sa calmeze jocul, sa se aseze bine in aparare si sa blocheze spatiile catre poarta lui Sirigu. Englezii s-au aruncat in atac, dar Italia a facut ce a stiut mai bine, adica s-a aparat organizat, a conservat rezultatul si chiar daca Anglia mai ratat cateva ocazii, niciun un moment nu am avut senzatia ca albastrii ar putea sa scape victoria din mana. Cum spuneam dupa un Chelsea - PSG ca a fost o infrangere a lui Blanc in fata lui Mourinho, la fel spun si acum, Prandelli a fost mult mai inspirat si viclean decat Hodgson, care mie personal mi se pare un antrenor depasit. Cred ca a fost o infrangere a lui Hodgson, care a avut pe mana o super masina, dar nu a stiut sa o conduca. In acest moment Italia este prima favorita la calificare, in timp ce pentru Anglia urmatoarea partida, cu Uruguay, va fi decisiva.

  Anglia: Hart - Jagielka, Johnson, Baines, Cahill- Gerrard, Henderson - Sterling, Rooney, Welbeck - Sturridge
Selecţioner: Roy Hodgson
   Italia:  Sirigu - Barzagli, Paletta, Chiellini, Darmian - De Rossi,Pirlo - Candreva, Marchisio, Verratti - Balotelli
Selecţioner: Cesare Prandelli



Costa Rica detoneaza prima bomba invingand Uruguay-ul cu 3-1

      Costa Rica a invins Uruguay-ul provocand prima mare surpriza a acestui mondial.


      Costaricanii au jucat deschis, cu dezinvoltura, increzatorii in propriile forte si au reusit sa castige in fata unei echipe vazuta de multi favorita grupei. Dupa deschiderea scorului prin Cavani, celestii nu au mai existat, in teren fiind prezenta o singura echipa, Costa Rica. Inca din finalul primei reprize costaricanii au pus stapanire pe joc, dar in repriza secunda au controlat in totalitate partida din punct de vedre tactic si au marcat de 3 ori producand marea surpriza. Personal am fost surprins negativ de jocul Uruguay-ului, care nici la 1-1 si nici la 1-2 nu a facut nimic sa revina in joc, nu a incercat sa puna putina presiune, in unele momente dand impresia ca asteapta fluierul final, chiar daca nu era inca nimic pierdut. Nici banca tehnica nu a fost capabila sa i-a vreo decizie care sa resusciteze jocul, intre golul 2 si 3 al costaricanilor, distanta de 30 de minute fiind suficienta pentru a intoarce rezultatul, insa o singura data, prin Cavani Uruguay-ul a fost periculoasa. Cand scorul a devenit 3-1, era limpede ca totul s-a terminat, moment in care Suarez a ramas incremenit pe banca. Recunosc, sunt un simpatizant al acestui formidabil jucator si mi-ar parea rau sa nu-l vad jucand in fazele superioare ale competitiei. Se spune ca nu va putea juca decat in ultimul meci, cand ar putea fi deja prea tarziu pentru echipa sa.

      Revenind la Costa Rica, aceasta a meritat din plin victoria, practicand un fotbal de calitate si fiind mult superioara adversarei. Reprezentativa Uruguay-ului a parut o formatie obosita, fara chef de joc, fiind parca prezenta la o partida amicala. Nu am vazut niciun pic de ambitie, de daruire, de lupta in jocul acestei formatii care invidual este mult superioara oponentei din aceasta partida. Cred ca una din cauzele majore ale acestei infrangeri este tratarea cu superficialitate a partidei, probabil Cavani si compania vazundu-se invingatori inainte de a juca partida.

      Uruguay: Muslera – Maxi Pereira, Lugano (c), Godin, Caceres – Stuani, Arevalo, Gargano, C. Rodriguez, Forlan, Cavani. Rezerve:Munoz, Martin Silva, Fucile, Alvaro Pereira, Abel Hernandez, Luis Suarez, Gimenez, Lodeiro, Diego Perez, Ramirez, Coates, Gonzalez. Antrenor: Oscar Tabarez
      Costa Rica: Navas - Gonzalez, Umana, Gamboa, Duarte – Bolanos, Diaz – Tejeda, Borges, Ruiz – Campbell. Rezerve:Pemberton, Cambronero, Acosta, Myrie, Barrantes, Francis, Esteban Granados, Brenes, Miller, Calvo, Urena, Cubero.Antrenor: Jorge Luis Pinto 






Columbia - Grecia 3-0 si Coasta de Fildes - Japonia 2-1 in Grupa C

      Columbia si Coasta de Fildes conduc Grupa C dupa victoriile obtinute in fata Greciei, respectiv Japoniei.


      In primul meci al grupei, Columbia a trecut de Grecia cu un sec 3-0 si s-a instalat in fruntea grupei. Golul primit repede, Armero min.6 deschizand scorul, i-a facut pe greci sa schimbe tactica si sa adopte un joc de posesie, ofensiv, cea ce nu este chiar punctul lor forte. Ocaziile mari au intarziat sa apara, iar Columbia a facut 2-0 prin Gutierrez in min. 58. De abia acum Grecia a inceput sa aibe ocazii, mai ales dupa intrarea lui Mitroglou, care parca a pus mai multa presiune pe apararea adversa. A fost insa prea putin pentru o formatie care este adepta a jocului defensiv si in ultimul minut al partidei a mai primit o lovitura, Rodriguez inscriind pentru 3-0.

         Columbia (4-2-3-1): Ospina - Zuniga, Yepes (c), Zapata, Armero (74 Arias) - Sanchez, Aguilar (68 Mejia) - Cuadrado, James Rodriguez, Ibarbo - Teofilo Gutierrez (76 Jackson Martinez)
Antrenor: Jose Pekerman
     Grecia (4-3-3): Karnezis - Maniatis, Manolas, Sokratis, Holebas - Torosidis, Katsouranis (c), Samaras - Kone (78 Karagounis), Salpingidis (57 Fetfatzidis), Gekas (64 Mitroglou)
Antrenor: Fernando Santos

      In cealalta partida a grupei Coasta de Fildes a invins Japonia cu 2-1 dupa ce niponii au condus cu scorul de 1-0. Honda a deschis scorul in min. 16, iar Japonia a intrat la cabine in avantaj. Lasat pe banca de rezerve, Drogba avea sa fie introdus in min.62, din acel moment jocul ivorienilor fiind altul. La două minute după efectuarea schimbării, Coasta de Fildeș a egalat prin lovitura de cap a lui Bony (64), iar peste alte două minute a preluat conducerea după golul marcat de Gervinho (66). Niponii nu au mai revenit in joc si au fost la un pas sa mai primeasca un gol, Drogba ratand ocazia de a majora diferenta.

       Coasta de Fildeș: Barry - Aurier, Zokora, Bamba, Boka - Tiote, Serey Die - Kalou, Toure, Gervinho - Bony. 
Selecționer: S. Lamouchi
     Japonia: Kawashima - Uchida, Yoshida, Morishige, Nagatomo - Yamaguchi, Hasebe - Okazaki, Honda, Kagawa - Osako. 
Selecționer: A. Zaccheroni








 
Blogger Templates