La mijlocul acestei saptamani s-a disputat mansa secunda ale sferturilor UCL. In urma acestor partide Chelsea, Real Madrid, Bayern M si Atletico M s-au calificat in semifinale.
Cum era de asteptat, Bayern Munchen a trecut de Manchester United, desi atat in meciul tur cat si in retur englezii au deschid scorul dand ceva emotii actualei detinatoare a trofeului. Totusi nemtii si-au aratat superioritatea si au revenit de fiecare data, in partida retur reusind egalarea la doar un minut dupa ce Evra deschisese scorul pentru oaspeti. Probabil a fost momentul decisiv al partidei, din acel moment Bayern controlat total partida si a reusit sa mai inscrie de doua ori. O calificare meritata, Bayern dominand clar ambele dispute, in timp ce United a fost cam tematoare, poate cu mai mult curaj din partea englezilor altul era deznodamantul partidei.
In dubla dintre Real Madrid si Dortmund m-a impresionat cel mai mult jocul nemtilor din partida retur. Dupa ce pierduse in tur cu scorul de 0-3, parerea mea o diferenta cam mare tinand cont de ce s-a intamplat in teren, nemtii ratand cateva ocazii clare de a marca, elevii lui Klopp au intrat decisi in teren sa reuseasca minunea. Si nu au fost departe. Dupa ce Di Maria a ratat un penalty care ar fi putut incheia socotelile, Marco Reus intr-o forma de zile mari, a reusit dubla, insa la pauza scorul ar fi putut fi mai mare de 2-0, daca Dortmund nu ar fi ratat ocaziile pe care si le-a creat. Repriza secunda a apartinut tot formatiei germane, Mkhitaryan ratand o mare ocazie de a marca, insa balonul trimis de acesta a lovit bara. Borussia a mai avut si alte sanse insa scorul a ramas acelasi, 2-0, scor la care Real Madrid a fost echipa calificata in semifinalele competitiei. Cred ca diferenta din tur a fost decisiva, dar si absentele nenumarate din formatia germana au cantarit mult in economia calificarii. Ca o parere personala, cred ca daca privim ambele manse, Borussia Dortmund ar fi meritat calificarea, elevii lui Klopp evoluand mult mai dezinvolt si si-au creat mult mai multe ocazii in tur, decat a reusit Real Madrid in Germania. Aceasta partida m-a facut sa cred ca Real Madrid este mult prea dependenta de Ronaldo, portughezul luand loc pe banca de rezerve.
Chelsea a reusit o calificare neasteptata, daca tinem cont de scorul inregistrat la Paris, 1-3 in fata lui PSG. Neasteptata pentru ca toata lumea era sigura ca PSG va inscrie pe Stamford Bridge, iar in aceste conditii Chelsea era obligata sa marcheze de 4 ori. Totusi elevii lui Mourinho nu au inscris decat de 2 ori, insa a fost suficient pentru a obtine calificarea, PSG avand o prestatie dezamagitoare, punand rareori in pericol poarta lui Cech. Un mare merit pentru calificare a avut Jose Mourinho, fiind foarte inspirat cu schimbarile facute, Schurrle si Demba Ba, jucatori intrati pe parcursul partidei reusind golurile calificarii. Portughezul a fost inspirat si prin faptul ca la un moment dat a avut in teren 3 varfuri, riscand foarte mult, dar pana la urma curajul i-a fost rasplatit. Pe langa toate acestea, cred ca cel care a pierdut calificarea a fost Laurent Blanc. Poate fricos, poate multumit de avantajul din tur, nu stiu, dar Blanc a fost mult prea precaut si a jucat mult prea defensiv. Am mai vazut echipe jucand defensiv, dar intr-un mod mai organizat din punct de vedere tactic. Eu ca simplu spectator nu am vazut nici o tactica in jocul lui parizienilor, mi s-a parut ca a fost un haos total, mai ales in ultima parte a partidei, cand e nevoie de cat mai multa organizare si de multa luciditate. Ca o concluzie, cred ca aceasta calificare a fost mai mult pierduta de Blanc, decat a fost castigata de Mourinho.
La fel cum cred ca s-a intamplat si in dubla dintre Atletico si Barcelona. Simeone a fost clar peste Martino. In aceasta dubla Barca a parut o echipa obosita, plictisita, dezorganizata, cu o defensiva slabita si cu o ofensiva impotenta. Toate acestea au iesit in evidenta mai ales in partida retur, cand Barca desi a avut posesia, efectiv nu a contat. Oricat s-ar fi jucat nu cred ca ar fi marcat. In schimb, Atletico s-a daruit total, a jucat la potential maxim si a obtinut o calificare total meritata. Desi multi se indoiau de formatia madrilena, aceasta a reusit sa se califice dupa 40 de ani in semifinalele UCL. Excelent motivator, Simeone a reusit sa scoata tot ce e mai bun din elevii sai, acestia reusind o partida fabuloasa in returul contra Barcelonei. Cu o defensiva foarte bine organizata, cu un David Villa in mare forma, cu iesiri extrem de periculoase pe contraatac, Atletico ar fi putut castiga aceasta partida la scor, elevii lui Simeone avand o sumedenie de ocazii de a inscrie. Un Simeone care la un moment dat a parut a fii chiar sef de galerie, dand tonul suporterilor, facand gesturi din maini prin care cerea acestora sa-si incurajeze favoritii. Chiar daca as fi vrut sa o vad pe Barcelona in semifinale, aseara vazand cum joaca , mi-am dat seama ca Atletico e echipa care merita sa se califice, iar la un moment dat chiar mi-am dorit asta.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu